Zătonul Mare şi Zătonul Mic sunt două lacuri de origine carstică, de dimensiuni diferite, aflate de o parte şi de alta a Peşterii de la Pod.
Ca fenomen carstic, lacul, prezintă particularităţi deosebite şi poate atinge dimensiuni impresionante, de aproape 2 Km2 şi o adâncime de 20 m în punctul maxim de la nivelul sorbului. El este mărginit de potcoava Dealului Peşterii, de Cracul Buicanilor, Cornetul Cujniţei, Dealul Băluţei şi Dosul Buseştilor pe care se văd urmele teraselor lăsate de nivelul schimbător al apelor. În anii bogaţi în precipitaţii, lacul nu seacă oferind o privelişte încântătoare. Când se instalează seceta, apele dispar în adâncurile peşterii şi peisajul devine dezolant prin ariditate.
„Lacul fantomă”, cum îl numeşte Cristian Lascu, rămâne ca o rană, mărginit de urmele roşietice ale teraselor.
Toamna, când apele revin, după începerea ploilor, poposesc raţele sălbatice pe oglinda lui liniştită, într-un decor de-a dreptul romantic.
Zătonul Mic se formează la nord-est de Podul lui Dumnezeu, în partea opusă Zătonului Mare, atunci când precipitaţiile sunt abundente, iar debitul pârâului care vine de sub Stei nu mai poate fi preluat de către sorb. Apele acestui lac se unesc uneori cu Valea Turcului inundând întreaga suprafaţă care altfel este folosită pentru agricultură.
Amenajarea Lacului Zăton ar putea spori potenţialul turistic al întregii părţi de sub munte a judeţului nostru.